CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice. (Sursa: DEX '98 )

CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice]. (Sursa: DN )

CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix) (Sursa: MDN )

CICATRÍCE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.) (Sursa: Sinonime )

cicatríce (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser. (Sursa: DER )

cicatríce s. f. (sil. -tri-), art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei; pl. cicatríce (Sursa: Ortografic )

cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală. (Sursa: Scriban )

CICATRÍCE ~i f. 1) Urmă lăsată pe piele de o rană. 2) fig. Urmă lăsată de o suferință morală, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, ~icis, fr. cicatrice (Sursa: NODEX )