CIMÉNT, (rar) cimenturi, s. n. Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește. [Acc. și címent] – Din it. cimento, fr. ciment. (Sursa: DEX '98 )

CIMÉNT s.n. 1. Praf fin, obținut prin calcinarea unui amestec de calcar și argilă, care se pietrifică prin amestecarea cu apă. 2. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietriș]. (Sursa: DN )

CIMÉNT s. n. 1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă. 2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento) (Sursa: MDN )

cimént s. n. – Material de construcție în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb. (Sursa: DER )

cimént s. n., pl. ciménturi (Sursa: Ortografic )

cimént n., pl. e și urĭ (fr. ciment, d. lat. caementum. V. cement). Pulbere fină compusă din cărămidă și alte materiĭ amestecate cu var și din care se face o tencuĭală foarte rezistentă. Fig. Legătură solidă: solidaritatea tuturor cetățenilor e cimentu patriiĭ. Ciment roman, compus din diverse petre și care se întărește răpede [!] în aer și´n apă. (Sursa: Scriban )

CIMÉNT ~uri n. Substanță pulverulentă, obținută prin măcinarea clincherului, întrebuințată în lucrările de construcție ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment (Sursa: NODEX )

CIMÉNT (‹ fr.) s. n. Material de construcție sub formă de pulbere fină, fabricat prin măcinarea clincherului și utilizat ca liant hidraulic; amestecat cu apă face priză după un anumit timp (se întărește), căpătînd consistența pietrei. ♦ C. Portland = liant hidraulic obținut prin măcinarea clincherului Portland cu adaos de gips pentru reglarea timpului de priză. (Sursa: DE )