CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter. (Sursa: DEX '98 )

CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter]. (Sursa: DN )

CIMENTÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter) (Sursa: MDN )

CIMENTÁ vb. v. consolida, întări, strânge. (Sursa: Sinonime )

cimentá vb., ind. prez. 1 sg. cimentéz, 3 sg. și pl. cimenteáză (Sursa: Ortografic )

A CIMENTÁ ~éz tranz. 1) A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.). ~ o construcție. 2) fig. A face să se cimenteze. /Din ciment (Sursa: NODEX )

A SE CIMENTÁ se ~eáză intranz. A se uni mai strâns; a deveni durabil; a se întări; a se consolida. Colectivul s-a cimentat. /Din. ciment (Sursa: NODEX )

cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea. (Sursa: Scriban )