« Back
CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare. (Sursa: DEX '98 )
A CINÁ ~éz intranz. A lua cina. /<lat. cenare (Sursa: NODEX )
CINÁ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?) (Sursa: Sinonime )
ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină. (Sursa: DER )
ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză (Sursa: Ortografic )
3) cin, a -á v. intr. V. cinez. (Sursa: Scriban )
cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s´aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
cina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cina cinare cinat cinând singular plural
cinează cinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cinez (să) cinez cinam cinai cinasem
a II-a (tu) cinezi (să) cinezi cinai cinași cinaseși
a III-a (el, ea) cinează (să) cineze cina cină cinase
plural I (noi) cinăm (să) cinăm cinam cinarăm cinaserăm, cinasem*
a II-a (voi) cinați (să) cinați cinați cinarăți cinaserăți, cinaseți*
a III-a (ei, ele) cinează (să) cineze cinau cinară cinaseră
* Formă nerecomandată

cină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cină cina
plural cine cinele
genitiv-dativ singular cine cinei
plural cine cinelor
vocativ singular cină, cino
plural cinelor