CIOCOLÁTĂ, ciocolate, s. f. 1. Preparat comestibil făcut dintr-un amestec solidificat de pulbere de cacao și de zahăr (cu adaos de ingrediente). ♦ Baton, bucată din acest preparat. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) sau de cacao dizolvat în lapte sau în apă. [Var.: șocolátă, ciocoládă s. f.] – Din it. cioccolata. Cf. fr. chocolat, germ. Schokolade. (Sursa: DEX '98 )

CIOCOLÁTĂ ~e f. 1) Produs în formă de pastă solidificată, obținut din pulbere de cacao, zahăr și ingrediente. 2) Băutură dulce, pregătită din acest produs. O ceașcă de ~. ◊ Unt de ~ unt amestecat cu ciocolată. [Sil. cio-co-] /<it. ciocolata (Sursa: NODEX )

CIOCOLÁTĂ s.f. 1. Amestec solidificat de cacao și zahăr, uneori cu adaosuri de alte substanțe. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) dizolvat în lapte sau în apă. [Var. șocoladă, șocolată s.f. / < it. ciocolata, cf. fr. chocolat, germ. Schokolade, sp. chocolate < cuv. aztec]. (Sursa: DN )

CIOCOLÁTĂ s. f. 1. amestec solidificat de cacao și zahăr cu alte ingrediente. 2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte. (< it. ciocolata) (Sursa: MDN )

ciocolátă (-ắți), s. f. – Preparat din amestec de cacao și zahăr. – Var. șocolată. – Mr. ciuculată. It. cioccolata. – Der. ciocolatiu, adj. (Sursa: DER )

ciocolátă s. f., g.-d. art. ciocolátei; pl. ciocoláte (Sursa: Ortografic )

cĭocolátă f., pl. e (it. coccolata, de unde și turc. čokolata și čyk-, d. sp. chocolate, care vine d. mexicanu choco, cacao, și latl, apă: fr. chocolat). Un fel de pastă alimentară vîrtoasă compusă din cacao, zahăr ș. a. Băutură compusă din lapte amestecat cu praf din această pastă. – Barb. șocolată (după fr.). Vulg. cĭucalată. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
ciocolată   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocola ciocolata
plural ciocolate ciocolatele
genitiv-dativ singular ciocolate ciocolatei
plural ciocolate ciocolatelor
vocativ singular ciocolată, ciocolato
plural ciocolatelor