CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )

CIOMĂGÁȘ s. v. bătăuș. (Sursa: Sinonime )

ciomăgáș (persoană) s. m., pl. ciomăgáși (Sursa: Ortografic )

cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
ciomăgaș (persoană; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciomăgaș ciomăgașul
plural ciomăgași ciomăgașii
genitiv-dativ singular ciomăgaș ciomăgașului
plural ciomăgași ciomăgașilor
vocativ singular
plural