CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk. (Sursa: DEX '98 )

CIUBÚC1 ~uri n. pop. Câștig obținut fără muncă; venit ilicit; bacșiș. A da ~. A face ~uri. /<turc. çubuk (Sursa: NODEX )

ciubúc (bacșiș) s. n., pl. ciubucúri (Sursa: Ortografic )