CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.]. – Din tc. cörek. (Sursa: DEX '98 )

ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv. (Sursa: DER )

ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi (Sursa: Ortografic )

cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec. (Sursa: Scriban )

CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek (Sursa: NODEX )