CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur. (Sursa: DEX '98 )

CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur]. (Sursa: DN )

CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur) (Sursa: MDN )

clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii (Sursa: Ortografic )