CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer. (Sursa: DEX '98 )

CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer]. (Sursa: DN )

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer) (Sursa: MDN )

CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.) (Sursa: Sinonime )

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme (Sursa: Ortografic )

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer. (Sursa: DEX '98 )

CLÁMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer (Sursa: NODEX )

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer]. (Sursa: DN )

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer) (Sursa: MDN )

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor. (Sursa: DER )

clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză (Sursa: Ortografic )