|
CLAROBSCÚR, -Ă adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur]. (Sursa: DN )
| clarobscur (procedeu) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | clarobscur | clarobscurul | | plural | clarobscururi | clarobscururile | | genitiv-dativ | singular | clarobscur | clarobscurului | | plural | clarobscururi | clarobscururilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | clarobscur (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | clarobscur | clarobscurul | clarobscură | clarobscura | | plural | clarobscuri | clarobscurii | clarobscure | clarobscurele | | genitiv-dativ | singular | clarobscur | clarobscurului | clarobscure | clarobscurei | | plural | clarobscuri | clarobscurilor | clarobscure | clarobscurelor | | vocativ | singular | clarobscurule | clarobscuro | | plural | clarobscurilor | clarobscurelor | |