CLAROBSCÚR, (2) clarobscururi, s. n. 1. Procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor prin distribuirea gradată a umbrei și a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2. Gravură în lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. – După fr. clair-obscur. (Sursa: DEX '98 )

CLAROBSCÚR n. 1) (în pictură și grafică) Procedeu de distribuire gradată a luminii și a umbrelor pentru a obține efectul dorit. 2) Gravură în lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. /clar + obscur (Sursa: NODEX )

CLAROBSCÚR, -Ă adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur]. (Sursa: DN )

CLAROBSCÚR s. n. procedeu grafic și pictural de distribuire a luminii și a umbrelor, pentru a obține treceri gradate și efecte de contrast puternic. ◊ pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu. (după fr. clairobscur) (Sursa: MDN )

clarobscúr s. n. (sil. mf. clar-), pl. clarobscúruri (Sursa: Ortografic )

clar-obscúr n., pl. urĭ saŭ e (după fr. clair-obscur și it. chiaroscúro). În pictură, imitațiunea efectuluĭ pe care-l produce lumina pe suprafețele pe care le bate și lăsînd în umbră pe cele pe care nu le bate. V. grafit 1. (Sursa: Scriban )