CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clic. (Sursa: DEX '98 )

CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. haslă. (Sursa: DLRLV )

CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci. (Sursa: Sinonime )

clic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci. (Sursa: DAR )

clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta). (Sursa: DER )

clic interj. (Sursa: Ortografic )

clic s. n., pl. clícuri (Sursa: Ortografic )

1) clic n., pl. urĭ (vsl. klikŭ, a. î.) L. V. Strigăt, chiot. V. haslă. (Sursa: Scriban )

2) clic n., pl. urĭ (rut. klýik, cleĭ de orz). Nord. Mămăligă crudă (V. crint). Trans. Bondă brodată și neblănită [!]. (Sursa: Scriban )

CLIC1 interj. (se folosește pentru a imita un zgomot sec, scurt). /Onomat. (Sursa: NODEX )