CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ. (Sursa: DEX '98 )

CLIN1 ~i m. (în croitorie) Bucată de stofă triunghiulară sau trapezoidală folosită ca parte componentă la un obiect de îmbrăcăminte. ◊ A nu avea nici în ~, nici în mânecă a nu avea nici o legătură cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu (Sursa: NODEX )

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămașă.) (Sursa: Sinonime )

clin s.m./s.n., pl. clini / clínuri (Sursa: Ortografic )

clin m. (bg. rus. pol. klin, cuĭ, clin, d. vsl. klinŭ, cuĭ). Bucată de pînză orĭ de stofă din care se compune o rochie orĭ o umbrelă saŭ care se pune uneĭ haĭne ca s´o lărgeștĭ. A nu avea cu cineva nimica nicĭ în clin, nicĭ în mînecă (bg. ni vŭ klin, ni vŭ rykav), a nu avea nimica comun cu el, nicĭ o relațiune (rTP, 3, 9-12, 103). Fășie [!] de pămînt (moșioară) între altele. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
clin (s.m.; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clin clinul
plural clini clinii
genitiv-dativ singular clin clinului
plural clini clinilor
vocativ singular
plural