|
CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )
CLOCOTÍȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș (Sursa: NODEX )
clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri (Sursa: Ortografic )
| clocotiș (bot.; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | clocotiș | clocotișul | | plural | clocotiși | clocotișii | | genitiv-dativ | singular | clocotiș | clocotișului | | plural | clocotiși | clocotișilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | clocotiș (clocot; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | clocotiș | clocotișul | | plural | clocotișuri | clocotișurile | | genitiv-dativ | singular | clocotiș | clocotișului | | plural | clocotișuri | clocotișurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |