CLOCOTÍȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

CLOCOTÍȘ s. v. clocotici. (Sursa: Sinonime )

clocotíș (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri (Sursa: Ortografic )

CLOCOTÍȘ1 m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș (Sursa: NODEX )

CLOCOTÍȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș (Sursa: NODEX )

CLOCOTÍȘ (‹ clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata). (Sursa: DE )