COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: -co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare. (Sursa: DEX '98 )
COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter]. (Sursa: DN )
COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare) (Sursa: MDN )
COABITÁ vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au ~ doi ani ca soț și soție.) (Sursa: Sinonime )
coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. și pl. coabiteáză (Sursa: Ortografic )
A COABITÁ ~éz intranz. A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter (Sursa: NODEX )
coabitéz (oa 2 silabe), v. intr. (lat. cohábito, -áre). Locuĭesc împreună, maĭ ales vorbind de soț și soție. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
coabita (1 coabitez)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coabita coabitare coabitat coabitând singular plural
coabitează coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coabitez (să) coabitez coabitam coabitai coabitasem
a II-a (tu) coabitezi (să) coabitezi coabitai coabitași coabitaseși
a III-a (el, ea) coabitează (să) coabiteze coabita coabită coabitase
plural I (noi) coabităm (să) coabităm coabitam coabitarăm coabitaserăm, coabitasem*
a II-a (voi) coabitați (să) coabitați coabitați coabitarăți coabitaserăți, coabitaseți*
a III-a (ei, ele) coabitează (să) coabiteze coabitau coabitară coabitaseră
* Formă nerecomandată

coabita (1 coabit)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coabita coabitare coabitat coabitând singular plural
coabită coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coabit (să) coabit coabitam coabitai coabitasem
a II-a (tu) coabiți (să) coabiți coabitai coabitași coabitaseși
a III-a (el, ea) coabită (să) coabite coabita coabită coabitase
plural I (noi) coabităm (să) coabităm coabitam coabitarăm coabitaserăm, coabitasem*
a II-a (voi) coabitați (să) coabitați coabitați coabitarăți coabitaserăți, coabitaseți*
a III-a (ei, ele) coabită (să) coabite coabitau coabitară coabitaseră
* Formă nerecomandată