COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur. (Sursa: DEX '98 )

COAUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur]. (Sursa: DN )

COAUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur) (Sursa: MDN )

COAUTÓR s. (JUR.) părtaș. (~ la o infracțiune.) (Sursa: Sinonime )

coautór s. m. (sil. co-a-u-), pl. coautóri (Sursa: Ortografic )

COAUTÓR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai mulți autori ai unei lucrări (realizări) în raport unul față de celălalt. 2) jur. Persoană care a comis un delict împreună cu altă persoană. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur (Sursa: NODEX )

coautoáre s. f. (sil. co-a-u-), pl. coautoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
coautor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coautor coautorul coautoare coautoarea
plural coautori coautorii coautoare coautoarele
genitiv-dativ singular coautor coautorului coautoare coautoarei
plural coautori coautorilor coautoare coautoarelor
vocativ singular
plural