CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis. (Sursa: DEX '98 )

CÓDICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis) (Sursa: MDN )

CÓDICE s. v. cod. (Sursa: Sinonime )

códice s. n., pl. códice (Sursa: Ortografic )

códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16). (Sursa: Scriban )

CÓDICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis (Sursa: NODEX )