CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier. (Sursa: DEX '98 )
CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p.i. codífic, 3.6 -că. / cf. fr. codifier]. (Sursa: DN )
CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda2. (< fr. codifier) (Sursa: MDN )
codificá vb., ind. prez. 1 sg. codífic, 3 sg. și pl. codífică (Sursa: Ortografic )
A CODIFICÁ codífic tranz. (norme, dispoziții legislative) A reuni într-un cod. /<fr. codifier (Sursa: NODEX )
A codifica ≠ a decoda, a decodifica (Sursa: Antonime )
codífic, a -á v. tr. (d. cod și fic ca´n edific). Adun și daŭ formă de cod: a codifica legile, formulele. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
codifica   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) codifica codificare codificat codificând singular plural
codifică codificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codific (să) codific codificam codificai codificasem
a II-a (tu) codifici (să) codifici codificai codificași codificaseși
a III-a (el, ea) codifică (să) codifice codifica codifică codificase
plural I (noi) codificăm (să) codificăm codificam codificarăm codificaserăm, codificasem*
a II-a (voi) codificați (să) codificați codificați codificarăți codificaserăți, codificaseți*
a III-a (ei, ele) codifică (să) codifice codificau codificară codificaseră
* Formă nerecomandată