COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif. (Sursa: DEX '98 )

COERCITÍV, -Ă adj. Care are puterea sau dreptul de a constrânge; constrângător. [Cf. fr. coercitif]. (Sursa: DN )

COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif) (Sursa: MDN )

COERCITÍV adj. (JUR.) constrângător. (Mă-suri ~.) (Sursa: Sinonime )

coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. sg. coercitívă, pl. coercitíve (Sursa: Ortografic )

coercitív, -ă adj. (d. lat. coércitus, constrîns). Care tinde la constrîngere: măsurĭ, dispozițiunĭ coercitive. (Sursa: Scriban )

COERCITÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care are puterea, dreptul sau menirea de a constrânge. Măsuri ~e. [Sil. co-er-] /<fr. coercitif (Sursa: NODEX )