COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțún s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.). (Sursa: DEX '98 )

COLȚÚN s. v. ciorap. (Sursa: Sinonime )

colțún s. m., pl. colțúni (Sursa: Ortografic )

colțún, -áș, V. călțun, -áș. (Sursa: Scriban )

COLȚÚN ~i m. mai ales la pl. fam. Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap. /<ngr. kaltsúni (Sursa: NODEX )

COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice. (Sursa: Sinonime )

colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
colțun   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțun colțunul
plural colțuni colțunii
genitiv-dativ singular colțun colțunului
plural colțuni colțunilor
vocativ singular
plural