COLA1 s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola. (Sursa: DEX '98 )

CÓLA2 s. f. 1. Băutura răcoritoare cu extract de cola1. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola2 (1). – Din engl. [coca] cola. (Sursa: DEX '98 )

COLÁ3, colez, vb. I. Tranz. și refl. (Franțuzism) 1. Tranz. și refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trăi în c********j. 3. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. – Din fr. coller. (Sursa: DEX '98 )

CÓLA2, cóle, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola1. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola2 (1). – Din engl. [coca]cola. (Sursa: DEX-S )

CÓLA m. 1) Arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Băutură răcoritoare preparată din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola (Sursa: NODEX )

CÓLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. // s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez]. (Sursa: DN )

COLÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se împreuna, a se uni printr-o legătură nematrimonială; a trăi în c********j. [< fr. coller]. (Sursa: DN )

CÓLA1 s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola) (Sursa: MDN )

CÓLA2 s. f. băutură răcoritoare din fructul arborelui cola1. (< engl. /coca-/cola) (Sursa: MDN )

COLÁ3 vb. I. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta. II. refl. 1. a se împreuna; a trăi în c********j. 2. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp. (< fr. coller) (Sursa: MDN )

cóla s. m. invar. (Sursa: Ortografic )

colá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coleáză (Sursa: Ortografic )

COLA DI RIENZO [riențo], (Nicola di Lorenzo [lorénțo] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurată în urma răscoalei populare din 1347. A urmărit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane. (Sursa: DE )