COLÁPS, colapsuri, s. n. Insuficiență circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forțe, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, puls rapid și foarte slab etc. [Acc. și: cólaps] – Din lat., fr. collapsus. (Sursa: DEX '98 )

COLÁPS ~uri n. Scădere bruscă a funcțiilor vitale, însoțită de pierderea cunoștinței, datorită unei insuficiențe circulatorii. /<lat., fr. collapsus (Sursa: NODEX )

CÓLAPS s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor c******e, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus]. (Sursa: DN )

CÓLAPS1 s. n. (med.) 1. scădere bruscă a activității (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoțită de pierderea cunoștinței. 2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus) (Sursa: MDN )

CÓLAPS2 s. n. 1. prăbușire a unei construcții; (p. ext.) prăbușire (economică etc.); ruină, faliment. ◊ (tehn.) deformare, spargere a pereților. 2. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului. 3. ~ gravitațional = prăbușire gravitațională. (< fr. collapse) (Sursa: MDN )

cólaps/coláps s. n., pl. cólapsuri/colápsuri (Sursa: DOOM 2 )

COLAPS GRAVITAȚIONÁL s. v. prăbușire gravitațională. (Sursa: Sinonime )

coláps s. n., pl. colápsuri (Sursa: Ortografic )

coláps n., pl. urĭ (lat. collapsus, alunecare). Med. Scăderea răpede [!] a puteriĭ fără sincopă (cum se´ntîmplă la otrăvirĭ). (Sursa: Scriban )