COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Înv.) Elev al unui colegiu (6). [Pr.: -gi-an] – Din fr. collégien. (Sursa: DEX '98 )

COLEGIÁN s.m. Elev al unui colegiu (4) [în DN]. [Pron. -gi-an, pl. -ieni. [Cf. fr. collégien]. (Sursa: DN )

COLEGIÁN, -Ă s. m. f. elev al unui colegiu (6). (< fr. collégien) (Sursa: MDN )

colegián s. m. (sil. -gi-an), pl. colegiéni (sil. -gi-eni) (Sursa: Ortografic )

colegián m. (fr. collégien). Elev al unuĭ colegiŭ. (Sursa: Scriban )

COLEGIÁN ~éni m. Elev la un colegiu. [Sil. -gi-an] /<fr. collégien (Sursa: NODEX )

colegiánă s. f., pl. colegiéne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
colegian   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colegian colegianul colegia colegiana
plural colegieni colegienii colegiene colegienele
genitiv-dativ singular colegian colegianului colegiene colegienei
plural colegieni colegienilor colegiene colegienelor
vocativ singular
plural