COÁLĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) Unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm2 de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla. (Sursa: DEX '98 )

COÁLĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) Unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla (Sursa: NODEX )

coálă (cóli), s. f. – Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. – Mr. acoală, colă. Ngr. ϰόλλα, din it. colla „coadă” (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola. (Sursa: DER )

coálă s. f., g.-d. art. cólii; pl. coli (Sursa: Ortografic )

coálă f., pl. e și colĭ (ngr. kólla, foaĭe mare de hîrtie, d. vgr. kólla, cleĭ, de unde și it. colla, fr. colle, cleĭ. V. colărez, coliriŭ [?], protocol). Foaĭe mare de hîrtie. (La tipar, coala se îndoaĭe și formează maĭ multe foĭ micĭ). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
coală (pl. coli)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coa coala
plural coli colile
genitiv-dativ singular coli colii
plural coli colilor
vocativ singular coală, coalo
plural colilor