COLONÉL2 s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. (Sursa: DEX '98 )

COLONÉL1, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel. (Sursa: DEX '98 )

COLONÉL ~i m. 1) Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel (Sursa: NODEX )

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel]. (Sursa: DN )

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello]. (Sursa: DN )

COLONÉL1 s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel) (Sursa: MDN )

COLONÉL2 s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel) (Sursa: MDN )

COLONÉL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.) (Sursa: Sinonime )

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel. – Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel). (Sursa: DER )

colonél (ofițer) s. m., pl. colonéi (Sursa: Ortografic )

colonél (corp de literă) s. n. (Sursa: Ortografic )

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi (Sursa: Ortografic )

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col. (Sursa: Ortografic )

colonél m., pl. lĭ și eĭ (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major. (Sursa: Scriban )