COLÓN4, colonuri, s. n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon. (Sursa: DEX '98 )

COLÓN n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon (Sursa: NODEX )

COLÓN1 s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin]. (Sursa: DN )

COLÓN3 s. n. porțiune a intestinului gros între cec2 și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon) (Sursa: MDN )

colón (anat.) s. n., pl. colónuri (Sursa: Ortografic )

cólon n., pl. urĭ (vgr. kólon). Anat. Intestinu gros care vine după caecum. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
colon (anat.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colon colonul
plural colonuri colonurile
genitiv-dativ singular colon colonului
plural colonuri colonurilor
vocativ singular
plural