COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S. m. Substanță, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranților. – Din fr. colorant. (Sursa: DEX '98 )

COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care are însușirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante]. (Sursa: DN )

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant) (Sursa: MDN )

COLORÁNT, -Ă, coloranți, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ◊ (Substantivat, m.) Industria coloranților. – Fr. colorant. (Sursa: DLRM )

Colorant ≠ decolorant (Sursa: Antonime )

coloránt adj. m., s. m., pl. coloránți; f. sg. colorántă, pl. coloránte (Sursa: Ortografic )

coloránt, -ă adj. (d. a colora; fr. colorant). Care colorează: substanțe colorante. S. n., pl. e. Un colorant. V. boĭa. (Sursa: Scriban )

COLORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Șampon ~. Substanță ~tă. /<fr. colorant (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
colorant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colorant colorantul colorantă coloranta
plural coloranți coloranții colorante colorantele
genitiv-dativ singular colorant colorantului colorante colorantei
plural coloranți coloranților colorante colorantelor
vocativ singular
plural