DEX: combinativ COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative. (Sursa: DEX '98 ) COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. (Sursa: DN ) COMBINATÍV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative). (Sursa: MDN ) combinatív adj. m., pl. combinatívi; f. sg. combinatívi; f. sg. combinatívă, pl. combinatíve (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări combinativ   adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular combinativ combinativul combinativă combinativa plural combinativi combinativii combinative combinativele genitiv-dativ singular combinativ combinativului combinative combinativei plural combinativi combinativilor combinative combinativelor vocativ singular combinativule combinativo plural combinativilor combinativelor