COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur. (Sursa: DEX '98 )

COMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur]. (Sursa: DN )

COMBINATÓR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. ( (Sursa: MDN )

combinatór adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre (Sursa: Ortografic )

combinatór s. n., pl. combinatoáre (Sursa: Ortografic )

COMBINATÓR1 ~oáre n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur (Sursa: NODEX )

COMBINATÓR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator (Sursa: NODEX )