COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or. (Sursa: DEX '98 )

COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur]. (Sursa: DN )

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur) (Sursa: MDN )

combinór s. n., pl. combinoáre (Sursa: Ortografic )