COMOÁRĂ, comori, s. f. Grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora. (Sursa: DEX '98 )

COMOÁRĂ ~óri f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte prețioase. 2) Totalitate a bunurilor care se află în posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau ființă foarte prețuită și dragă; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komora (Sursa: NODEX )

CEL DE PE COMOÁRĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor. (Sursa: Sinonime )

COMOÁRA s. art. v. pollux. (Sursa: Sinonime )

COMOÁRĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pământ.) (Sursa: Sinonime )

COMOÁRĂ s. v. cimitir. (Sursa: Sinonime )

comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik. (Sursa: DER )

comoáră s. f., g.-d. art. comórii; pl. comóri (Sursa: Ortografic )

comoáră f., pl. orĭ (vsl. sîrb. rut. komora, cămara [vistirriiĭ], d. lat. cámara, cámera, cameră, cămară). Vechĭ. Ascunzătoare. Azĭ. Tezaur, lucrurĭ prețioase (maĭ ales banĭ) ascunse în pămînt orĭ aĭurea. Cel de pe comoară, d***u (după credința poporuluĭ că fie-care comoară e păzită de un d**c): parcă-ĭ cel de pe comoară (de ridicul ce e îmbrăcat). Fig. Lucru prețios: munca, sănătatea e o comoară. Comoara (luĭ Iov), steaŭa luĭ Poluce, din constelațiunea Gemenilor. V. gherghir. (Sursa: Scriban )

COMOARA, numele popular al stelei Pollux din constelația Gemenii. (Sursa: DE )