compatrioátă s. f. (sil. -tri-oa-), g.-d. art. compatrioátei; pl. compatrioáte (Sursa: Ortografic )

COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană originară din aceeași țară. [Pr.: -tri-ot] – Din fr. compatriote, lat. compatriota. (Sursa: DEX '98 )

COMPATRIÓT ~ți m. Persoană care este originară din aceeași țară cu alta. [Sil. -tri-ot] /<fr. compatriote, lat. compatriota (Sursa: NODEX )

COMPATRIÓT, -OÁTĂ s.m. și f. Persoană din aceeași țară cu altcineva, considerată în raport cu acesta. [Pron. -tri-ot. / < fr. compatriote]. (Sursa: DN )

COMPATRIÓT, -OÁTĂ s. m. f. persoană din aceeași țară, considerată în raport cu altcineva. (< fr. compatriote, lat. compatriota) (Sursa: MDN )

COMPATRIÓT s. conațional, concetățean, (înv.) patriot, simpatriot. (Sursa: Sinonime )

compatriót s. m. (sil. -tri-ot), pl. compatrióți (Sursa: Ortografic )

compatriót, -oátă saŭ -ótă s. (lat. com-patriota, d. vgr. sym-patriótes; fr. compatriote). Din aceĭașĭ patrie cu altu. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
compatrioată   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compatrioa compatrioata
plural compatrioate compatrioatele
genitiv-dativ singular compatrioate compatrioatei
plural compatrioate compatrioatelor
vocativ singular compatrioată, compatrioato
plural compatrioatelor

compatriot   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compatriot compatriotul compatrioa compatrioata
plural compatrioți compatrioții compatrioate compatrioatele
genitiv-dativ singular compatriot compatriotului compatrioate compatrioatei
plural compatrioți compatrioților compatrioate compatrioatelor
vocativ singular
plural