COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețítor, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor. (Sursa: DEX '98 )

COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor]. (Sursa: DN )

COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor) (Sursa: MDN )

COMPETITÓR s. v. candidat. (Sursa: Sinonime )

competitór s. m., pl. competitóri (Sursa: Ortografic )

competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor. (Sursa: Scriban )

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor. (Sursa: DEX '98 )

COMPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor (Sursa: NODEX )

competitoáre s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre (Sursa: Ortografic )