|
COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa. (Sursa: DEX '98 )
COMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa]. (Sursa: DN )
COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa) (Sursa: MDN )
COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la ...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos. (Sursa: Sinonime )
completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări (Sursa: Ortografic )
| completa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) completa | completare | completat | completând | singular | plural | | completează | completați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | completez | (să) completez | completam | completai | completasem | | a II-a (tu) | completezi | (să) completezi | completai | completași | completaseși | | a III-a (el, ea) | completează | (să) completeze | completa | completă | completase | | plural | I (noi) | completăm | (să) completăm | completam | completarăm | completaserăm, completasem* | | a II-a (voi) | completați | (să) completați | completați | completarăți | completaserăți, completaseți* | | a III-a (ei, ele) | completează | (să) completeze | completau | completară | completaseră | * Formă nerecomandată | completare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | completare | completarea | | plural | completări | completările | | genitiv-dativ | singular | completări | completării | | plural | completări | completărilor | | vocativ | singular | completare, completareo | | plural | completărilor | |