COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa. (Sursa: DEX '98 )

COMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa]. (Sursa: DN )

COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa) (Sursa: MDN )

COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la ...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos. (Sursa: Sinonime )

completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări (Sursa: Ortografic )

COMPLETÁ, completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter. (Sursa: DEX '98 )

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter (Sursa: NODEX )

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter]. (Sursa: DN )

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter) (Sursa: MDN )

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...) (Sursa: Sinonime )

A completa ≠ a descompleta (Sursa: Antonime )

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză (Sursa: Ortografic )

completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez. (Sursa: Scriban )