« Back
COMPLETÁT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa. (Sursa: DEX '98 )
COMPLETÁT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Un text ~.) (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
completa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) completa completare completat completând singular plural
completează completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) completez (să) completez completam completai completasem
a II-a (tu) completezi (să) completezi completai completași completaseși
a III-a (el, ea) completează (să) completeze completa completă completase
plural I (noi) completăm (să) completăm completam completarăm completaserăm, completasem*
a II-a (voi) completați (să) completați completați completarăți completaserăți, completaseți*
a III-a (ei, ele) completează (să) completeze completau completară completaseră
* Formă nerecomandată

completat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular completat completatul completată completata
plural completați completații completate completatele
genitiv-dativ singular completat completatului completate completatei
plural completați completaților completate completatelor
vocativ singular — —
plural — —