COMPLETÁT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa. (Sursa: DEX '98 )

COMPLETÁT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Un text ~.) (Sursa: Sinonime )

COMPLETÁ, completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter. (Sursa: DEX '98 )

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter (Sursa: NODEX )

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter]. (Sursa: DN )

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter) (Sursa: MDN )

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...) (Sursa: Sinonime )

A completa ≠ a descompleta (Sursa: Antonime )

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză (Sursa: Ortografic )

completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez. (Sursa: Scriban )