COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – V. compromite. (Sursa: DEX '98 )
COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere. (Sursa: DEX '98 )
A COMPROMÍTE compromít tranz. 1) (persoane, cauze etc.) A face să se compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, lat. compromittere (Sursa: NODEX )
A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-și pierde buna reputație, admițând un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, lat. compromittere (Sursa: NODEX )
COMPROMÍS1 ~să (~și, ~se) 1) (despre persoane) Care este cu reputația pătată; discreditat; dezonorat. 2) (despre acțiuni, planuri) Care este pus în pericol; aflat în primejdie; primejduit; zădărnicit. Recoltă ~să. /v. a compromite (Sursa: NODEX )
COMPROMÍTE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromít, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre]. (Sursa: DN )
COMPROMÍTE vb. I. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre) (Sursa: MDN )
COMPROMÍS adj. v. dezonorat. (Sursa: Sinonime )
COMPROMÍTE vb. 1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revoluției.) 2. v. dezonora. 3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile ~ recolta.) (Sursa: Sinonime )
compromíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. și pl. compromítă; part. compromís (Sursa: Ortografic )
compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd [!] reputațiunea. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
compromis (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compromis compromisul compromisă compromisa
plural compromiși compromișii compromise compromisele
genitiv-dativ singular compromis compromisului compromise compromisei
plural compromiși compromișilor compromise compromiselor
vocativ singular — —
plural — —

compromite   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compromite compromitere compromis compromițând singular plural
compromite compromiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compromit (să) compromit compromiteam compromisei compromisesem
a II-a (tu) compromiți (să) compromiți compromiteai compromiseși compromiseseși
a III-a (el, ea) compromite (să) compromită compromitea compromise compromisese
plural I (noi) compromitem (să) compromitem compromiteam compromiserăm compromiseserăm, compromisesem*
a II-a (voi) compromiteți (să) compromiteți compromiteați compromiserăți compromiseserăți, compromiseseți*
a III-a (ei, ele) compromit (să) compromită compromiteau compromiseră compromiseseră
* Formă nerecomandată