CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration. (Sursa: DEX '98 )

CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione]. (Sursa: DN )

CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration) (Sursa: MDN )

CONCENTRÁȚIE s. v. tărie. (Sursa: Sinonime )

concentráție s. f. (sil. -ți-e), art. concentráția (sil. -ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

CONCENTRÁȚIE ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obișnuită. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration (Sursa: NODEX )

concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție. (Sursa: Scriban )