CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it. (Sursa: DEX '98 )

CONCERTÍNO n. muz. Compoziție muzicală de dimensiuni mai reduse decât concertul. /Cuv. it. (Sursa: NODEX )

CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino]. (Sursa: DN )

CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino) (Sursa: MDN )

concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri (Sursa: DOOM 2 )

concertíno s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
concertină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concerti concertina
plural concertine concertinele
genitiv-dativ singular concertine concertinei
plural concertine concertinelor
vocativ singular concertină, concertino
plural concertinelor

concertino   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concertino concertinoul
plural concertinouri concertinourile
genitiv-dativ singular concertino concertinoului
plural concertinouri concertinourilor
vocativ singular concertinoule
plural concertinourilor