CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it. (Sursa: DEX '98 )

CONCERTÍNO n. muz. Compoziție muzicală de dimensiuni mai reduse decât concertul. /Cuv. it. (Sursa: NODEX )

CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino]. (Sursa: DN )

CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino) (Sursa: MDN )

concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri (Sursa: DOOM 2 )

concertíno s. n. (Sursa: Ortografic )

CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. – Din fr. concertina. (Sursa: DEX '98 )

CONCERTÍNĂ ~e f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de formă hexagonală. /<fr. concertina (Sursa: NODEX )

CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine]. (Sursa: DN )

CONCERTÍNĂ s. f. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni. (<fr. concertine) (Sursa: MDN )

concertínă s. f., g.-d. art. concertínei; pl. concertíne (Sursa: Ortografic )