CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor. (Sursa: DEX '98 )

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur]. (Sursa: DN )

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur]. (Sursa: DN )

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor]. (Sursa: DN )

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor) (Sursa: MDN )

CONDUCTÓR s. v. vatman. (Sursa: Sinonime )

conductór adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; f. sg. și pl. conductoáre (Sursa: Ortografic )

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre (Sursa: Ortografic )

conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ [!]. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice. (Sursa: Scriban )

CONDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor (Sursa: NODEX )

CONDUCTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
conductor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conductor conductorul conductoare conductoarea
plural conductori conductorii conductoare conductoarele
genitiv-dativ singular conductor conductorului conductoare conductoarei
plural conductori conductorilor conductoare conductoarelor
vocativ singular
plural