CONECTÁ, conectéz, vb. I. Tranz. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice. – Din fr. connecter, lat. connectere. (Sursa: DEX '98 )
CONECTÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a conexa două conductoare electrice. [< lat. connectere, fr. connecter]. (Sursa: DN )
CONECTÁ vb. tr. a lega între ele două sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o mașină etc. la circuitul electric. (< fr. connecter, lat. connectere) (Sursa: MDN )
conectá vb., ind. prez. 1 sg. conectéz, 3 sg. și pl. conecteáză (Sursa: Ortografic )
A CONECTÁ ~éz tranz. 1) (conducte electrice) A uni prin conexiune. 2) (abonați ai unei rețele telefonice sau diferite posturi telegrafice) A pune în legătură directă. /<fr. connecter, lat. connectere (Sursa: NODEX )
A conecta ≠ a deconecta (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
conecta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conecta conectare conectat conectând singular plural
conectează conectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conectez (să) conectez conectam conectai conectasem
a II-a (tu) conectezi (să) conectezi conectai conectași conectaseși
a III-a (el, ea) conectează (să) conecteze conecta conectă conectase
plural I (noi) conectăm (să) conectăm conectam conectarăm conectaserăm, conectasem*
a II-a (voi) conectați (să) conectați conectați conectarăți conectaserăți, conectaseți*
a III-a (ei, ele) conectează (să) conecteze conectau conectară conectaseră
* Formă nerecomandată