CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur. (Sursa: DEX '98 )

CONECTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care conectează; care unește diferite elemente; conectiv. /<fr. connecteur (Sursa: NODEX )

CONECTÓR2 ~oáre n. tehn. Dispozitiv care stabilește legătura între părțile unui sistem; aparat de conectare. ~ electric. /<fr. connecteur (Sursa: NODEX )

CONECTÓR, -OÁRE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabilește o legătură. [< fr. connecteur]. (Sursa: DN )

CONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur) (Sursa: MDN )

CONECTÓR s. v. operator logic. (Sursa: Sinonime )

conectór adj. m., (mat.) s. m., pl. conectóri; f. sg. și pl. conectoáre (Sursa: Ortografic )

conectór (aparat) s. n., pl. conectoáre (Sursa: Ortografic )