CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

CONFIDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens]. (Sursa: DN )

CONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidențe. 2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens) (Sursa: MDN )

CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gândurilor ei.) (Sursa: Sinonime )

confidént s. m., pl. confidénți (Sursa: Ortografic )

confidént, -ă s. (fr. confident, d. it. confidente, acela căruĭa îĭ încredințezĭ un secret, d. lat. confidens, -éntis, încrezător, temerar. V. fidel). Persoană căreĭa îĭ încredințezĭ secretele. Personagiŭ teatral căruĭa i se fac confidențe ca să le audă publicu. V. credincer, secretar. (Sursa: Scriban )

CONFIDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană aflată în relații confidențiale; per-soană care deține o confidență. /<fr. confident, lat. confidens, ~ntis (Sursa: NODEX )