CONFÚZ, -Ă confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus. (Sursa: DEX '98 )

CONFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care se distinge cu multă greutate; lipsit de claritate; vag. Murmur ~. Amintire ~ă. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care este tulburat de sentimente; cuprins de zăpăceală; zăpăcit. Spirit ~. /<fr. confus, lat. confusus (Sursa: NODEX )

CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat]. (Sursa: DN )

CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus) (Sursa: MDN )

CONFÚZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. v. neclar. 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.) (Sursa: Sinonime )

Confuz ≠ clar, lămurit, limpede, lucid (Sursa: Antonime )

confúz adj. m., pl. confúzi; f. sg. confúză, pl. confúze (Sursa: Ortografic )

confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea [!] confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
confuz   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confuz confuzul confu confuza
plural confuzi confuzii confuze confuzele
genitiv-dativ singular confuz confuzului confuze confuzei
plural confuzi confuzilor confuze confuzelor
vocativ singular confuzule confuzo
plural confuzilor confuzelor