CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer. (Sursa: DEX '98 )

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer]. (Sursa: DN )

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer) (Sursa: MDN )

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză (Sursa: Ortografic )

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. (Sursa: DEX '98 )

CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura (Sursa: NODEX )

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture]. (Sursa: DN )

CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura) (Sursa: MDN )

CONJECTÚRĂ s. v. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție. (Sursa: Sinonime )

conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri (Sursa: Ortografic )

conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală [!], presupunere. (Sursa: Scriban )

conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc. (Sursa: Scriban )