CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio. (Sursa: DEX '98 )

CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio]. (Sursa: DN )

CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio) (Sursa: MDN )

CONSECÚȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație. (Sursa: Sinonime )

consecúție s. f. (sil. -ți-e), art. consecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor. (Sursa: Sinonime )